Personalitatea Regelui Ferdinand „cel Loial” sau „Întregitorul” (1865-1927), prin contribuțiile avute în Primul Război Mondial, ratificarea Marii Uniri de la 1918 și modernizarea României Întregite, și-a pus amprenta asupra tuturor palierelor culturii române, în special, asupra artei monumentale din deceniile interbelice. În această perioadă, de profunde mutații ce au marcat Statul român unitar, autoritățile centrale și locale, dar mai cu seamă societatea civilă, au inițiat și susținut material imortalizarea efigiei Suveranului unificator, atât pe piesele numismatice, de medalistică, filatelice, etc., cât și prin intermediul artelor plastice – pictura și sculptura. Astfel, o serie dintre monumentele de for public din România l-au avut ca protagonist pe Regele Ferdinand I, reprezentat fie în postura ecvestră (București, Oradea), fie în ipostaza pedestră (Orăștie, Chișinău, Tulcea, Silistra – în Cadrilater).
Din nefericire, atât monumentele-simbol ale Regalității românești, cât și reprezentările elitei politice și militare, ridicate între cele două războaie mondiale, au avut o soartă nefastă după instaurarea regimului comunist în țara noastră, marea majoritate a acestora fiind demontate, martelate, ascunse, distruse sau topite.
Însă, nu numai comuniștii s-au dedat la darea statuilor jos de pe soclu!…
